Citind aceste lucruri, mi-am dat seama ca, pe langa talent si pregatire si acel dram de noroc despre care vorbeste toata lumea, succesul sta mai ales in perseverenta. Da, stiu, multi sunt de parere ca norocul ar sta mai mult la baza succesului decat perseverenta si chiar talentul sau pregatirea, dar norocul acesta nu vine sau vine in foarte putine situatii din prima, ceea ce inseamna ca perseverenta este cea care te poate duce in fata ”norocului”. Daca nu te lasi batut si crezi in tine, daca tot continui sa bati la usi, al un moment dat, dupa toate care ti se inchid in nas, va fi una care se va deschide. Chiar daca ma mica, mai fara notorietate, ca cele care nu s-au deschis decat pentru a se inchide imediat la loc sau care au ramas inchise, dar acea usa s-ar putea sa fie exact acel ”noroc” despre care vorbeste toata lumea, care te va lansa pe orbita succesului. Asa cum s-a intamplat in cazul autoarei JK Rowling, cea care l-a creat pe Harry Potter, care a fost refuzata de numeroase edituri, pana cand o editura mica din Londra a acceptat sa ii publice cartea care urma sa ajunga un fenomen mondial. Personal, cred ca diferenta dintre doi oameni care au cam aceleasi caracteristici cand vine vorba de talent sau de pregatire profesionala, nu este norocul, oportunitatea de a fi omul potrivit la locul potrivit, asa cum multi spunem, ci perseverenta lor cu care incearca sa isi indeplineasca visul si increderea pe care o au in ei insisi si in calitatile si capabilitatile lor si puterea de a nu se lasa influentati nici de cei mai mari oameni din domeniu.
Tendinta pe care oamenii o au in mod natural este sa renunte la visul lor atunci cand alti oameni, poate chiar autoritati considerade de necontestat in domeniul in care activeaza, le spun ca nu sunt facuti pentru domeniul respectiv, ca nu au ce cauta acolo, ca ar trebui sa aleaga un alt drum. Cei care nu renunta si care lupta incontinuu pentru a ajunge acolo unde viseaza sunt de fapt cei care vor si castiga in final si sunt si cei despre care se va spune: au avut noroc, au fost oamenii potriviti la locul potrivit. Da, evident ca privind lucrurile doar de la momentul reusitei, s-ar putea crede ca norocul a fost cel care i-a urcat pe culmile succesului, dar privind lucrurile dinainte de momentul reusitei, cu mult inainte de acel moment, vom descoperi toate lupte pe care acei oameni le-au dus pentru a reusi, toate refuzurile pe care le-au primit, toate usile care li s-au inchis in nas fara nicio explicatie, toate dezamagirile pe care le-au trait si, mai ales, toata puterea lor de a merge mai departe si de a continua sa incerce. Dar este mult mai usor sa renunti si sa te victimizezi ca nu ai avut noroc asa cum au avut altii sau ca nu ai avut bani sau parinti sus pusi care sa te ajute, care sa te plaseze intr-o anumita pozitie, decat sa admiti ca fata de altii, tu ai renuntat la lupta, confirmandu-le celor care te-au refuzat, care te-au concediat, care te-au dat la o parte ca nu esti suficient de bun sau ca locul tau intr-adevar nu era acolo. Eu am facut asta toata viata si inca am tendinta sa o fac, sa renunt la lupta de la primul refuz, de la primul feedback negativ, dar imi dau seama ca prin aceasta atitudine nu fac decat sa imi asigur un loc printre cei care nu reusesc si nu printre cei care au succes, pentru ca acum consider ca succesul sau insuccesul sunt o optiune personala, nu o optiune a destinului, a Universului, a altora pentru tine. In viata, alegem sa avem sau sa nu avem succes, alegem sa ducem o viata buna sau mai putin buna si alegem sa fim fericiti sau nu.
Eu vreau sa aleg sa am o viata buna, sa am succes, sa fiu fericita, sa am tot ce imi doresc si pentru asta sunt pregatita sa accept toate usile inchise ca pe o dovada ca nu acelea sunt usile pe care trebuie sa intru, nu ca pe o dovada a incapacitatii mele de a le deschide.
No comments:
Post a Comment