Harry Harlow

Profesorul Harry Harlow a fost un primatologist si un psiholog care si-a atras diverse critici din partea lumii medicale si stiintifice dupa ce a inceput sa faca diferite studii pe pui de maimute. Desi cercetarile sale erau fundamentate stiintific, metodologia sa era mai putin obisnuita si implica o terminologie incredibil de ofensiva. Dupa ce ii separa de mamele lor, puiii de maimulte erau crescuti in captivitate cu mame-surogat mecanice care puteau sa le ofere lapte.

Stimularea tacticla si apropierea de un astfel de mecanism ar fi fost esentiale pentru dezvoltare normala in comparatie cu un anumit tip de comportament observat la maimutele crescute in conditii normale. Subiectii testelor sale era speriati cu niste ursuleti care bateau tobe, puiii crescuti in captivitate ajungand in bratele mamelor-surogat care le ofereau mangaieri artificiale. Maimutelele incepeau sa fie foarte speriate, se agitau, deveneau isterice cu timpul. Comportamentul lor era asemanator cu cel al autistilor sau bolnavilor din ospicii. Harlow a creat foarte multe mame mecanice pentru subiectii sai. Acesti monstri mecanici aruncau inspre maimutele cu aer comprimat si ii loveau cu tot ce se putea. In alte experimente foarte dure, Harlow punea maimutele intr-un mediu in care nu existau stimuli si nu isi puteau vedea mamele surogat.

Dupa ce erau speriate, femelele care ajungeau sa fie supuse unor astfel de teste erau obligate sa intretina relatii sexuale. Scopul era sa se observe exact dezvoltarea unui copil intr-un mediu antisocial. Unele dintre femele si-au omorat puiii, i-au lasat sa moara de foame, le-au mestecat degetele. Insa bebelusii care scapau de furia mamelor surogat se intorceau si cautau cu disperare afectiunea mamei.