Arsenie Boca

Nu sint dintre aceia care cred in minuni. Nici credincios nu sint. Cunosc insa oameni care cred, argumentind, adesea, cu fapte petrecute cindva si neelucidate inca. Exemplul cel mai des folosit, icoana lui Arsenie Boca care plinge, imaginea sa care apare prin casele oamenilor, pe copaci si nu mai stiu pe unde, nu ma convinge, cunoscind fariseismul omenesc si lipsa de scrupule a unora. Cred insa in „miracolele mintii”( in efectul placebo, care nu se datoreaza vreunui „miracol dumnezeiesc” sau tratament pamintesc ), speculat de sarlatani, de asa-zisii clarvazatori in folosul vreunui rit religios, a vreunui calugar ratacit, precum Arsenie Boca. Convingerea ( absurda uneori) ca te poti insanatosi atingind oasele ( moastele) cuiva este o prostie, dar poate fi ( adesea) factorul declansator al efectului placeba ( pe care nu-l stie nimeni!). E curios ca oamenii nu cred in autovindecare ( mecanismul acesta exista in noi, trebuie numai activat!) si cred in miracole, despre care nu avem nicio dovada clara, doar povesti. Desteptarea spiritului religios, ca si somnul ratiunii, creaza monstri ( oameni amorfi, fara minte si cap!).