Barbatii si accesoriile lor de suflet

Lanturi cu pandantive, inele, bratari fixe sau din lant, cercei… am vazut adesea barbati purtand acest tip de accesorii si am vazut de asemenea si parerile mai conservatoare ale unora dintre specialistii in fashion spunand ca singura bijuterie a unui barbat ar trebui sa fie ceasul.

E drept ca daca vorbim despre ceasuri barbatesti originale, clasice, usor de asortat la orice tinuta – de la una office la una smart casual – acestea sunt un accesoriu care nu numai ca arata foarte bine, dar confera si prestanta. Insa nu numai ceasurile clasice ii pot atrage pe domni, ci in functie de stilul de viata, de preocupari  si de tinutele pe care le abordeaza in mod regulat, un barbat poate avea si ceasuri elegante, chiar din metale pretioase, dar si ceasuri sport ideale pentru tinute sport-casual sau pentru un stil de viata sportiv. Oricare ar fi preferintele si oricare stil ar atrage mai mult, la secundar.ro, orice barbat isi poate gasi ceasul ideal, la un pret incredibil si fara riscul de a cumpara produse contrafacute.

Cat despre restul accesoriilor din viata unui barbat si daca acesta ar trebui sa se rezume strict la ceasuri, ramane la latitudinea fiecarui barbat… insa, cata vreme se opteaza pentru simplitate si bun gust, barbatul modern are si el dreptul sa poarte bijuterii daca acestea il atrag, si au dovedit asta designeri celebri dar si vedete din lumea muzicii si filmului, considerate adevarate fashion icon-uri. Cerceii si-au castigat un loc aparte in vestimentatia si accesorizarea barbatului modern, insa vorbim despre cercei din pietre pretioase, care se pot purta atat la o tinuta casul cat si la o tinuta cu costum. Este si cazul inelelor, iar daca odinioara singurul inel pe care un barbat il putea purta fara sa fie criticat era verigheta, astazi cei mai putin conservatori pledeaza si pentru accesorizarea cu inele simple, din metale pretioase, mai ales daca sunt metale albe.

Iar cand vine vorba despre bratari, barbatul modern ar trebui sa opteze pentru bratari fixe, din otel, titaniu sau metale pretioase, si sa evite cat mai mult bratarile din zale.

Lucruri care mă enervează!

Pentru că iară m-o enervat un prost cu pretenţii de coi urban , uite că mi-am găsit muza pentru scrierea celui de al doilea post de pe nou-nouţul meu bloguşor :D . Vai, deci lista lucrurilor care mă scot din sărite este de-a dreptul laaaaargă precum .. ehemm.. mai bine nu scriu comparaţia care-mi veni în gând :) ) , hai să-i zic largă precum marea învolburată. Sau ceva de genul. Primul lucru care-mi vine în minte este cel care m-a calcat pe bătături mai devreme şi anume să-mi ceară cineva explicaţii , aşa din senin , ca şi cum mi-aş semna condica pe plantaţie. Nu suport  cerşitu’ de explicaţii, de raport explicativ, informativ , argumentativ, asta valabil atât pentru necunoscuţi, cât şi pentru cunoscuţi.

Întreruperea conversaţiei. Un lucru care mă enervează teribil! Să vorbesc cu cineva (indiferent care ar fi subiectul discuţiei) faţă-n faţă şi la câţiva metri aproape , altu’ să-şi caşte ochii , gura şi urechile la mine /noi. Sau mai ales , să vorbesc la telefon şi să cineva să-şi tot găsească drum prin zonă, ba să aducă nu ştiu ce pahar cu apă, ba să se uite pe pereţi , ba să dea buzna pur şi simplu peste mine şi să aibă stupida inspiraţie să vorbească cu mine în timp ce eu sunt la telefon. Cât de idiot şi lipsit de orice urmă de bun simţ şi discreţie ai putea fi încât să faci o chestie de genul ?!

Lipsa de discreţie.  Asta practic am exemplificat-o mai sus , dar totuşi trebuie să o menţionez ca atare. Nu suport oamenii care vorbesc gălăgios la telefon ,pe stradă, în autobuz,în locuri publice, mai exact. Nu suport nici ca eu însămi să fac asta. Cel puţin telefonul meu este dat mereu pe opţiunea silenţios pentru că nu suport nici să-mi aud mobilul sunând cu mare tam-tam încât alţii să caşte ochii la mine. De altfel, mă irită oamenii cărora le place să bârfească pe la colţuri în gura mare, oamenii care sunt de o curiozitate nesimţită , care se bagă unde nu au ce căuta şi mai au şi pretenţii să le răspunzi amabil, docil şi cu lux de amănunte. Aş trece cu tancu’ peste oamenii de genul ăsta. Nu suport nici ca cel de lângă mine să vorbească tare atunci când ne aflăm în public. Nici să gesticuleze încât să-mi scoată ochii cu degetele  sau şi mai rău , să vorbească cu precipitaţii. Dar, stai, asta cu precipitaţiile nu intră la categoria lipsei de discreţie :) ).  Aşadar , pentru mine discreţia este extrem de importantă , o văd ca pe un semn de bună-creştere , fineţe a caracterului, bun simţ şi nu în ultimul rând , respect.



Critica moşilor şi a babelor din autobuz. De fapt şi de pe stradă, de la cozile din alimentară , din parcurile mărunte , de peste tot, ce să mai ! Nu am nimic cu bătrâneii , ferească-mă sfântu’ , nu le doresc răul , chiar dacă sunt cu un picior în groapă deja , le doresc o viaţă , ce şi cât a mai rămas din ea, cât mai liniştită şi , dacă se poate, lipsită de răutăţi gratuite cum ar fi acele critici care încep cu Tinerii în ziua de azi …..şi se termină cu fir-ai a dracu’ de curvă , te limboceşti cu toţi , mă-ta-i curvă ca tine, precis! Sau critici care vin spontan cu Nesimţitule! Măgarule! Fă loc , că-s mai în etate ca tine! şi dintr.o dată simţi cum moşu’ îţi fute un baston peste picioare de zici că nu ai avut picioare vreodată! Aşadar, cum dracu’ să nu mă scoată din pepeni o chestie de genul ?!!!

Să merg mult şi prost. Okay, mişcarea sigur mi-ar prinde bine, doar m-am îngrăşat ca o vacă , recunosc, dar, să merg mult şi prost exact când nu e momentul oportun este echivalent cu o bombă cu ceas. După o oră de mişcare de genul , cei care mă ştiu cum reacţionez, deja îşi iau măsuri de precauţie. *Sorry, guys! :(

Să mă acuzi a fi exact cum eşti tu de fapt. De dispute, certuri şi ale situaţii mai incendiare , tot am avut parte. Nu-i bai pentru mine, sunt un Berbec, cu capu’ la înaintare mereu şi în cazuri extreme mă transform în Dragon, scuip flăcări şi ard totul în jurul meu, chiar dacă ar însemna că şi eu mă ard ca prostu’. Mi s-a întâmplat nu de puţine ori să am de-a face cu persoane care să-mi reproşeze exact aceleaşi căcaturi pe care ei le făceau, exact aceleaşi trăsături pe care ei înşişi le aveau. Dar să ţin totuşi cont că nici eu nu sunt pe departe de a fi făcut vreodată lucruri de genul, aşa că dacă-i judec pe ei, mă judec şi pe mine. Fair enough.

Să faci două sau mai multe lucruri deodată. În timp ce vorbeşti cu mine la telefon. Sunt lucruri mărunte, ştiu, dar cine mă cunoaşte, ştie. Nu suport să stai să-mi mănânci în telefon , să-mi fâşâi ambalaje de la nu-ştiu-ce chipsuri , să închizi uşi, să baţi chestii, să speli vase sau să mergi în vreun autobuz/metrou încât nici dracu’ să nu te mai înţeleagă , dar să te aştepţi ca eu să aud şi să percep ideea conversaţiei :) ) , no way !

Insistenţele. Oamenii care insistă asupra mea cu anume ceva pe care nu doresc să accept sau să fac, sau whatever şi cred că-mi fac vreun bine insistând.. well, they fuck up ! Sunt cu mult prea încăpăţânată , aşa că dacă e să crap sau să mă ridic, o voi face doar atunci când eu voi considera că e timpul sau locul, sau pur şi simplu când voi simţi eu de cuviinţă.

Gizăz , sunt p grămadă de lucruri care mă enervează , cred că lista nu s-ar mai termina nici până la Crăciun ! Să nu uit să menţionez : oamenii care plescăie şi împrăştie mâncarea din gură la masă, ignoranţii cu pretenţii , nesimţirea de orice fel, răutatea gratuită , binele cu forţa , manipularea , frustraţii sexual , oamenii care mănâncă usturoi şi usturoiul , insectele , căldura (implicit vara) , lingăii , posesivitatea , aerele de superioritate , şantajul de orice tip , sabotajul , patetismul, ridicolul , spiritul de turmă , comercializarea , grammar nazzy şi persoanele obsedate de a controla vietile altora pe când nu sunt în stare să-şi controleze propriile vieţi.

Phew! M-am mai descărcat.

Da’, voi ce nu suportaţi ? Ce vă enervează cel mai tare ?

Un mic adevăr gol-goluţ

Ieri seară într-o discuţie la telefon cu Ana, subliniam mai mult sau mai puţin ideea ipocriziei vizavi de noi înşine, faptul că ceea ce ne spunem şi impunem nouă , uneori nu este deloc adevărat şi nu coincide cu ceea ce credem şi simţim de fapt, faptul că ascundem nişte adevăruri primordiale faţă de ceilalţi şi chiar de noi înşine şi le mascăm sub un fel de paravan al modestiei din dorinţa de a părea nobili, apreciaţi , dar de fapt noi suntem decât nişte vanitoşi , aroganţi şi trăim mai mereu cu principiul măreţiei de sine, în dinţi. Sau, mă rog, cine se simte, ştie despre ce vorbesc. Şi pusesem în temă critica.



Şi am reuşit să-mi recunosc măcar mie însămi că în puţul gândirii mele nu există critică distructivă sau constructivă, există critică şi atât. Şi că mie, una, nu-mi place critica deloc. Nu ştiu despre voi, dar ştiu despre mine că sunt atât de arogantă şi mândră în sinea mea încât nu pot accepta critica şi nu o pot vedea în culori diferite şi că niciodată nu-mi va prinde bine venind din partea celorlalţi. Că mi se spune în faţă că ceea ce fac e de căcat sau nu , fie cu cele mai bune intenţii , nu şi nu, deep down inside nu sunt deloc fericită şi recunoscătoare pentru lecţia pe care celălalt s-a simţit în mai măsură decât mine să mi-o dea. Ăsta e un mic adevăr gol-goluţ, sunt o ipocrită atunci când admit că vai, accept critica atât timp cât e una constructivă , pe când eu nu accept niciun tip de critică în sine şi indiferent de situaţie, mereu consider că eu sunt în măsură să-mi dau singură peste bot sau nu, eu mă pot judeca şi mă pot trage de urechiuşe singurică. Şi de ce , oare, mint până şi pe mine însămi de contrariu ? Păi, e simplu: a încolţit în mentalităţile noastre , de ceva timp , ideea preconcepută cum că dacă admiţi cu umilinţă că eşti adeptul criticii constructive ,dintr-o dată este văzut într-o lumină mai nobilă. *Bullshit*

Nu neg faptul că pot exista şi oameni care primesc cu braţele deschise criticile ca atre şi sunt suficient de inteligenţi / înţelepţi cât să profite de lumina pozitivă a acestora, dar , serios acum, eu nu sunt unul dintre aceştia. Că sunt inferioară, superioară, bătută-n cap sau nu , demnă de vreo calitate nobilă sau nu, asta numai eu constat , decid şi aleg. Eu , una, niciodată nu am învăţat din criticile celorlalţi, ci din propriile mele greşeli. Nu alţii mi-au dat mie lecţii de viaţă, sfaturi sau alte minunăţii de genul, ci eu însămi prin propriile mele gânduri, alegeri, fapte şi consecinţe ale acestora.  Phew, m-am descărcat şi aici ! :) )) Aşa că să nu mai mă cac pe mine cu punerea în discuţie a unei verităţi de critică , nu există critică de o culoare şi o alta de altă culoare, în ochii mei există critică şi atât, poate că sunt o limitată sau poate că sunt o încăpăţânată , cine mă poate judeca , cine altcineva decât numai şi numai eu însămi.

Voi cum priviţi critica la adresa voastră ? Cât de mult vă convine cu adevărat şi cât o acceptaţi sincer în sinea voastră ?Pun pariu că mulţi vă veţi găsi să mă contraziceţi. :)

Din puţurile melancoliei….

Ca un copil care nu ştie încă ce-i încape pe mâini , scormonesc pământul ăsta vechi de când lumea şi încă cuget a căuta sensul unei existenţe încă din faşă predestinată. Azi este prima zi de toamnă pe anul ăsta şi totuşi toamna încă nu şi-a făcut mutarea aşa cum se cuvine. Eu în fiecare toamnă caut sensul şi de fiecare dată îl resimt cel mai puternic curgându-mi prin vene , de fiecare dată îl descopăr tot mai aproape de mine şi astfel mă pot întoarce într-un colţ , o frântură ruptă din acel concept căruia toată viaţa căutam să-i dăm suflare : acasă.. Sau, mă rog, eu caut încă să-i dau suflare.



Lumea mea nu este una uşor de condus, picioarele mele nu fac niciodată un pas simplu , iar consecinţele nu se lipsesc aici. Este o continuă ghicitoare unde uneori simţurile îţi înşală aşteptările , este o continuă revelare a unui adevăr cu măşti nenumite , este o căutare făr’ de sfârşit .. şi eu încă sunt aici. Ca un copil ,uimindu-mi existenţa , palpând cu degetele suflarea vie a aerului şi pulsul sălbatic al pământului pe care calc. Încă aici , primind toamna cu braţele deschise , amintindu-mi magia de odinioară , ascultând  cântul de dor al ruinelor ..

Nu ştiu despre ce se vrea a fi postul ăsta , nici nu-mi prea pasă,ca să vă fiu sinceră. Cred că sunt doar un om trist la ora asta. Şi-mi lipsesc multe. Şi tânjesc după unele lucruri.. Şi astept ca unele lucruri să se întoarcă unde m-au lăsat. Sau poate e doar o tristeţe indusă , o nevoie simplă de rătăcire , o rătăcire în paşi ascunşi..

Abandonezi totul si pleci?

Ce faci cand realizezi ca e real ce se intampla si ai dat de dracu ? abandonezi totul si pleci ? te ascunzi ? …stai si plangi ? infrunti ? Da’ cand trebuie sa alegi ce faci ? Cand ti-e dor, iti lipseste, iti lipsesc, ai momente mai nasoale ce faci ? …nevermind.

Si …stii cum e atunci cand ai un peste de apa rece superb, de cand il ai parca esti mai inspirat cand desenezi, esti mai fericit, mai norocos ..Dar apoi, vezi alt peste la magazin , dar care e de apa calda ,si iti spui “IL VREAU!” … Si parca l-ai dona pe asta de apa rece, sa-l iei pe ala de apa calda. ..Sau parca i-ai pastra pe amandoi, dar ai doar un singur acvariu…Si NU, nu fac aluzie nici la doi tipi, nici la doua tipe, nici la altele. Vorbesc de doi pesti. Serios.



Fui la pet-shop si vazui niste exemplare nice.
Azi am avut o zi chiar foarte buna. Iesit cu prietenii la suc, plimbare, alea alea …Ajunsa acasa, -ca de obicei- , am pornit calculatorul. Si am intrat si eu pe messenger, ca tot omul. A intrat prima persoana ,mi-a facut seara neagra, doar prin simpul fapt ca mi-a povestit in detaliu cum s-a intalnit cu tipa aia pe care o placea de mult, si cum s-au tinut in brate, de mana, cum s-au lins, si altele. Si stii ce ? Nu Ma Intereseaza ! Ok, te-ai cuplat cu ea.Bun. Ma bucur ca ti-ai gasit pe cineva, dar taci. Nu vreau detalii. Si nu, nu spun asta din cauza ca sunt singura , ci in cauza ca ma enervezi. E din cauza ca puteai intai sa ma intrebi ce fac. Puteai sa ma intrebi daca ma mai doare capul, daca sunt bine , sanatoasa. DAR tu , primele lucruri pe care mi le scrii sunt detaliile unei noi relatii.
Apoi, a intrat cineva care m-a salutat si a intrebat “CF” .

Stiu ca eu sunt cea care are rabdare. Dar nu o sa zambesc si o sa ascult calma. Ia-ti un jurnal. Ma enervezi.

Si da-o incolo de treaba. Eu imi fac draci in cuvinte in fereastra ta, pe messenger, tu imi dai un “hug” dupa care ma intrebi CE FILME FAINE MAI STIU ?!

România-i o ţara frumoasă, păcat că-i locuită

Trecând prind comuna Dămuc, din apropierea comunei Bicaz Chei, am vazut o imagine – se poate spune – chiar şocantă... Vaci. Da, ştiu, te gandeşti “”Oooh… a vazut vaci! De necrezut ! :| (sarcasm) “”. Dar nu. Nu erau orice fel de vaci. Erau vaci care trăiau in fum, mâncau iarbă pârlită , ce mai ..erau vai de mama lor. Si de ce ? ..Pentru ca din două în două case era cate un gater, iar oamenii tăiau lemne ilegal. Tăiau pădurea, mama lor de ţărani.

Până şi primarul comunei Bicaz Chei are propriul lui gater.
Şi mai erau panouri cu texte gen “Ocrotiţi natura , padurea, apa (w/e) , iar copiii vor duce o viaţa sănătoasă”. No shit …voi chiar credeţi ce aţi scris acolo ?

Deah …au intervenit alţii, au dat amenzi, si pan’ la urmă care e rezultatul ? Noobii continuă să taie pădurea.

A se observa că am folosit diacritice. –cel mai probabil ultima oară pe blog, având în vedere că mi-a luat 36 minute să scriu textuleţul ăsta.


Gonna rob a bank and leave Romania in dust, behind

Dude …cum poti cauta pe google “”daca ma las de femei doctorul mi-a spus ca pamantul o sa ma tina 10 ani in plus”". Si sa ajungi si la blogul meu.

Gandul asta l-am avut acum 5 minute, cand am vazut ca cineva a ajuns la blogul meu cautand acea fraza dintre ghilimele. Asa ca am dat si eu un search pe google, sa vad, ca poate o fi un banc, poate or fi cuvinte spuse de vreun mare comic …DAR NU. ” Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43.600″ . Si asa am aflat ca “”daca ma las de femei doctorul mi-a spus ca pamantul o sa ma tina 10 ani in plus”" sunt versuri de la o manea. De la Florin pastrav Peste, mai exact. Da,blogul meu era al doilea rezultat gasit. Dar nu asta ma preocupa. Ci faptul ca omul ala a dat click pe adresa mea citind urmatoarele cuvinte : “”Doar ca in testament o sa precizez ca daca ma inmormanteaza , nu le las nimic. … el mi-a spus “vrei sa te taiem bucatele , sa te facem bors si sa te punem …”" . Mi-ar fi placut sa stiu ce gand l-a strafulgerat atunci.