In ultimii zece ani, studiile facute in domeniul neurostiintei, in special de catre Karim Nader, au dovedit ca memoria noastra nu prea e asa de stabila pe cat am fi crezut. Ideea era ca odata ce s-a consolidat ceva anume – si s-a fixat in memoria de lunga durata – nu exista nici un pericol de a fi alterat in vreun fel atunci cand revine in memoria de scurta durata. Se credea ca, pentru a altera, a schimba o amintire, trebuie sa ai grija sa o „schimbi” in timpul procesului de „codare” in memoria de lunga durata, inainte ca procesele de consolidare sa fie incheiate. Experimentele lui Nader au dovedit contrariul. In vreme ce a fost intrigat de memoria de la varste fragede, amintirile atentatelor de la WTC din 11 septembrie 2001 l-au provocat sa gaseasca o cale sa modifice amintirile din trecut. Amintirile primului avion care a lovit turnurile gemene ale WTC si multimea de oameni care si-a amintit de ele, desi acestea au fost difuzate de abia a doua zi l-a determinat pe Nader sa isi perfectioneze instrumentele de cercetare si sa dezvolte teorii care sa aiba un final determinat. Asa a ajuns sa se gandeasca ca oamenii si-ar putea aminti anumite evenimente cu un impact emotional important si, foarte subtil, le-ar putea altera de fiecare data cand si le amintesc.
Cercetarile sale au demonstrat faptul ca atunci cand ne amintim un anumit lucru intervine un alt nivel al memorizarii pe masura ce amintirile revin in memoria de scurta durata-este vorba despre un fel de reconsolidare a memoriei. Cu alte cuvinte, ne putem modifica amintirile in baza nevoii noastre de a percepe si de a simti lumea din prezent, ajutandu-ne de altfel sa punem tot ce se intampla in jurul nostru intr-un context favorabil noua. Pe de alta parte, nevoia de a modifica amintirile este indusa si de o perceptie subiectiva a noastra, proiectata, despre cum am vrea sa arate lucrurile si cum am dori sa le vedem.
No comments:
Post a Comment