Desi nu era prima data cind ieseam cu sotia la restaurant, in seara aceea, printre aburii de tigara si alcool, printre sutele de oameni ametiti de bautura, indragostiti sau incruntati, m-am intrebat, dintr-o data, minat de un gind perfid, cine era femeia aceea de la masa mea. Ea imi tot spunea iubitule, si cu toate ca era sotia mea, expresia aceasta incepuse sa ma irite, deoarece nu exprima ceea ce simteam eu cu adevarat (e drept, imi placuse, o luasem de sotie, dar de iubit n-o iubeam !), insa ea continua sa se amageasca cu acest gind, sperind intr-un miracol.
Fizic o cunosteam foarte bine, psihic insa imi era total necunoscuta, trebuind sa ma multumesc cu resturile (cu ceea ce lasa ea sa se vada!), cu reflexele ei feminine ( misterioase ), sa deduc din gestica, din cuvintele, din reactiile ei, ceea ce ascundea, de fapt, inauntru, fiindca de multe ori o descopeream altfel decit o cunoscusem, sub alte ipostaze ( la care nici nu ma gindisem !) intelegind, pe parcurs, ca fiinta aceea nu-mi apartinea decit intr-o mica masura.”Voi, barbatii, imi zise ea, sunteti de un egoism feroce! Daca ar fi posibil, ne-ati stoarce si mintea, numai sa stiti ca nu se ascunde vreun dracusor si pe acolo! Crezi ca pe noi, femeile, nu ne-ar interesa ce prostii flutura prin mintile voastre tembele?” Avea dreptate. Amindoi eram la fel de egoisi si de straini, acceptindu-ne tacit, cu cit lasam sa se vada fiecare.
Amindoi aveam taine, secrete, ascunzisuri, dar le pastram acolo, in noi, intr-o intimitate incarcata de vinovatie.” Vad ca blondul acela muschiulos, ii zic eu, iti capteaza toata atentia!” „ Da, zice, ma gindesc cum m-ar dezbraca si cum m-ar purta pe brate spre pat (vezi ce muschi are?), asa cum te gindesti si tu ce i-ai face brunetei cu ochi albastri din colt, dupa care iti curg balele de cum ai intrat!”
No comments:
Post a Comment