Lucruri care mă enervează!

Pentru că iară m-o enervat un prost cu pretenţii de coi urban , uite că mi-am găsit muza pentru scrierea celui de al doilea post de pe nou-nouţul meu bloguşor :D . Vai, deci lista lucrurilor care mă scot din sărite este de-a dreptul laaaaargă precum .. ehemm.. mai bine nu scriu comparaţia care-mi veni în gând :) ) , hai să-i zic largă precum marea învolburată. Sau ceva de genul. Primul lucru care-mi vine în minte este cel care m-a calcat pe bătături mai devreme şi anume să-mi ceară cineva explicaţii , aşa din senin , ca şi cum mi-aş semna condica pe plantaţie. Nu suport  cerşitu’ de explicaţii, de raport explicativ, informativ , argumentativ, asta valabil atât pentru necunoscuţi, cât şi pentru cunoscuţi.

Întreruperea conversaţiei. Un lucru care mă enervează teribil! Să vorbesc cu cineva (indiferent care ar fi subiectul discuţiei) faţă-n faţă şi la câţiva metri aproape , altu’ să-şi caşte ochii , gura şi urechile la mine /noi. Sau mai ales , să vorbesc la telefon şi să cineva să-şi tot găsească drum prin zonă, ba să aducă nu ştiu ce pahar cu apă, ba să se uite pe pereţi , ba să dea buzna pur şi simplu peste mine şi să aibă stupida inspiraţie să vorbească cu mine în timp ce eu sunt la telefon. Cât de idiot şi lipsit de orice urmă de bun simţ şi discreţie ai putea fi încât să faci o chestie de genul ?!

Lipsa de discreţie.  Asta practic am exemplificat-o mai sus , dar totuşi trebuie să o menţionez ca atare. Nu suport oamenii care vorbesc gălăgios la telefon ,pe stradă, în autobuz,în locuri publice, mai exact. Nu suport nici ca eu însămi să fac asta. Cel puţin telefonul meu este dat mereu pe opţiunea silenţios pentru că nu suport nici să-mi aud mobilul sunând cu mare tam-tam încât alţii să caşte ochii la mine. De altfel, mă irită oamenii cărora le place să bârfească pe la colţuri în gura mare, oamenii care sunt de o curiozitate nesimţită , care se bagă unde nu au ce căuta şi mai au şi pretenţii să le răspunzi amabil, docil şi cu lux de amănunte. Aş trece cu tancu’ peste oamenii de genul ăsta. Nu suport nici ca cel de lângă mine să vorbească tare atunci când ne aflăm în public. Nici să gesticuleze încât să-mi scoată ochii cu degetele  sau şi mai rău , să vorbească cu precipitaţii. Dar, stai, asta cu precipitaţiile nu intră la categoria lipsei de discreţie :) ).  Aşadar , pentru mine discreţia este extrem de importantă , o văd ca pe un semn de bună-creştere , fineţe a caracterului, bun simţ şi nu în ultimul rând , respect.



Critica moşilor şi a babelor din autobuz. De fapt şi de pe stradă, de la cozile din alimentară , din parcurile mărunte , de peste tot, ce să mai ! Nu am nimic cu bătrâneii , ferească-mă sfântu’ , nu le doresc răul , chiar dacă sunt cu un picior în groapă deja , le doresc o viaţă , ce şi cât a mai rămas din ea, cât mai liniştită şi , dacă se poate, lipsită de răutăţi gratuite cum ar fi acele critici care încep cu Tinerii în ziua de azi …..şi se termină cu fir-ai a dracu’ de curvă , te limboceşti cu toţi , mă-ta-i curvă ca tine, precis! Sau critici care vin spontan cu Nesimţitule! Măgarule! Fă loc , că-s mai în etate ca tine! şi dintr.o dată simţi cum moşu’ îţi fute un baston peste picioare de zici că nu ai avut picioare vreodată! Aşadar, cum dracu’ să nu mă scoată din pepeni o chestie de genul ?!!!

Să merg mult şi prost. Okay, mişcarea sigur mi-ar prinde bine, doar m-am îngrăşat ca o vacă , recunosc, dar, să merg mult şi prost exact când nu e momentul oportun este echivalent cu o bombă cu ceas. După o oră de mişcare de genul , cei care mă ştiu cum reacţionez, deja îşi iau măsuri de precauţie. *Sorry, guys! :(

Să mă acuzi a fi exact cum eşti tu de fapt. De dispute, certuri şi ale situaţii mai incendiare , tot am avut parte. Nu-i bai pentru mine, sunt un Berbec, cu capu’ la înaintare mereu şi în cazuri extreme mă transform în Dragon, scuip flăcări şi ard totul în jurul meu, chiar dacă ar însemna că şi eu mă ard ca prostu’. Mi s-a întâmplat nu de puţine ori să am de-a face cu persoane care să-mi reproşeze exact aceleaşi căcaturi pe care ei le făceau, exact aceleaşi trăsături pe care ei înşişi le aveau. Dar să ţin totuşi cont că nici eu nu sunt pe departe de a fi făcut vreodată lucruri de genul, aşa că dacă-i judec pe ei, mă judec şi pe mine. Fair enough.

Să faci două sau mai multe lucruri deodată. În timp ce vorbeşti cu mine la telefon. Sunt lucruri mărunte, ştiu, dar cine mă cunoaşte, ştie. Nu suport să stai să-mi mănânci în telefon , să-mi fâşâi ambalaje de la nu-ştiu-ce chipsuri , să închizi uşi, să baţi chestii, să speli vase sau să mergi în vreun autobuz/metrou încât nici dracu’ să nu te mai înţeleagă , dar să te aştepţi ca eu să aud şi să percep ideea conversaţiei :) ) , no way !

Insistenţele. Oamenii care insistă asupra mea cu anume ceva pe care nu doresc să accept sau să fac, sau whatever şi cred că-mi fac vreun bine insistând.. well, they fuck up ! Sunt cu mult prea încăpăţânată , aşa că dacă e să crap sau să mă ridic, o voi face doar atunci când eu voi considera că e timpul sau locul, sau pur şi simplu când voi simţi eu de cuviinţă.

Gizăz , sunt p grămadă de lucruri care mă enervează , cred că lista nu s-ar mai termina nici până la Crăciun ! Să nu uit să menţionez : oamenii care plescăie şi împrăştie mâncarea din gură la masă, ignoranţii cu pretenţii , nesimţirea de orice fel, răutatea gratuită , binele cu forţa , manipularea , frustraţii sexual , oamenii care mănâncă usturoi şi usturoiul , insectele , căldura (implicit vara) , lingăii , posesivitatea , aerele de superioritate , şantajul de orice tip , sabotajul , patetismul, ridicolul , spiritul de turmă , comercializarea , grammar nazzy şi persoanele obsedate de a controla vietile altora pe când nu sunt în stare să-şi controleze propriile vieţi.

Phew! M-am mai descărcat.

Da’, voi ce nu suportaţi ? Ce vă enervează cel mai tare ?

No comments:

Post a Comment