Despre gandire si constientizare, cu scepticism…

Gandim si iar gandim. De cand putem indruga primele cuvinte si pana apucam sa mai spunem o soapta inainte sa murim, creierul nostru trebuie sa gandeasca, neuronii trebuie sa isi faca treaba pentru a ne oferi cele mai bune raspunsuri. Ce-ar fi omul fara gandire? In fond si la urma urmei, omul nu e altceva decat o „trestie cugetatore”, o fiinta atat de plapanda pe care nemurirea a ocolit-o si i-a oferit in schimb sentimente si emotii, pentru a supravietui in lumea ireal de reala.

Omul fara gandire, fara capacitatea de a gandi si de a rationa ar fi cu nimic mai prejos decat o maimuta. Gandirea ne impune o anumita superioritate fata de dobitoace, ea ne transforma in niste fiinte care sunt in stare de evolutie si revolutie, care stiu mereu ce se intampla cu ele si se controleaza. Omul in sine e invatat sa gandeasca fiecare actiune, chiar daca nu constientizeaza de multe ori, rationamentele involuntare pe care le face pentru a ajunge la o concluzie fac parte integranta din fiinta sa. Exercitiile de exprimare a gandurilor in scris, asa cum apar ele ambalate pe https://ganduricupoveste.wordpress.com/, sunt deosebit de benefice pentru tineri, pentru adulti, pentru orice om care si-a pierdut, macar si pentru o secunda, capacitatea de constientizare, de gandirea profunda a unor evenimente, poate trairi, poate actiuni. Inchipuiti-va doar ce s-ar intampla daca, aflandu-ne la stop, am traversa aiurea pe rosu, fara sa putem sa facem o discriminare intre verde si rosu, sa constientizam ca ne paste pericolul de a fi loviti de o masina.

Constientizarea, asta e de fapt cheia gandirii. Constientizam ca suntem in stare sa rationam, rationamentul devine un ceva organic, constientizam ca suntem diferiti de animale. Daca nu ar fi constientizarea si rationamentul ar disparea pana la urma, s-ar pierde printre ganduri. Gandurile nu sunt altceva decat niste constientizari ale unor rationamente pe care urmeaza sa le rostim sau nu, in functie de ce ne dicteaza emotiile. Cand le asternem pe hartie, intervine constientizarea. Atunci avem in fata dovada ca gandirea ne este suficienta, sau nu, si ca putem sa ne-o asumam. Cand vom inceta sa gandim, vom inceta sa fim oameni in adevaratul sens al cuvantului. Pana atunci, incercati sa constientizati orice rationament, sa scrieti pe un blog, sa va aduceti in fata sentimentele si emotiile, sa le retraiti prin prisma constientizarii si gandirii, asa cum se intampla si pe https://ganduricupoveste.wordpress.com/, un blog sincer si devotat ideii de traire, de poveste a gandurilor inca fierbinti, pasionale sau rationale.