La patruzeci de ani pe muchie, cind credeam ca stiam totul, m-am trezit acostat de o femeie tinara si frumoasa, intr-un supermarket, care dorea s-o ajut pina la masina cu bagajele, dintre care trei sferturi erau cumparaturi. Nu m-a rabdat inima s-o las sa se chinuie singura si am cedat rugamintilor ei, mai ales ca, din vorba in vorba, se oferise sa ma duca acasa. Pe drum ma complimentase pentru gestul meu curtenitor si ma invitase, ca sa se revanseze, sa bem o cafea in apartamentul ei, de parca mi-ar fi citit gindurile. Ajuns la blocul femeii, am insfacat bagajele, am intrat in lift, care, din pacate, nu functiona, trebuind s-o iau pe scari pina la etajul noua incarcat ca un cal de povara.Ceea ce am si facut, urmarit de scuzele si parerile de rau ale blondinei (uitasem sa spun ca femeia era o blonda veritabila!), care injura furioasa Electrica, Eo-nul si tot neamul lor adormit. Ajuns la etajul noua femeia nu descuie usa, ci suna, ca si cind ar fi stiut ca era cineva acasa. Imediat deschise un barbat voinic, probabil sotul ei, care imi lua bagajele din miini si-mi multumi pentru serviciu, strecurindu-mi o suta de lei in buzunar.
- Nu stiu ce m-as fi facut fara dvs! se hlizi ea intrind inauntru si inchizindu-mi usa in nas. Zau, nu stiu ce m-as fi facut!
Am plecat val-virtej, uitind si de cafea, si de sansa ipotetica de a ma culca cu dinsa, dupa ce o facusem naiv pe hamalul.
No comments:
Post a Comment