Dupa un inceput de primavara vijelios, cu vinturi naprasnice, de intensitatea unui uragan, si ninsori hibernale, ziua cea mai serbata a rominilor Pastele, a venit cu Soare si speranta peste noi, ca o binefacere. Mugurii cenusii (aramii) de pe crengile copacilor par gata sa explodeze, dar n-o fac de frica vremei rele care se anunta si pe care pomii o simt zbatindu-se in sevele pamintului.
Numai iarba nerabdatoare, ca intodeauna, se dezmiarda sub mingiierile parintesti ale unei brize calde de vint, care vine dinspre Mediterana. Pasarile ciripesc necontenit prin aceasta lume dezorientata, in asteptare, chemind vremea buna, belsugul visat peste iarna. Speranta unui nou inceput, atit de asteptat, se observa si in mersul timid al oamenilor, de-a lungul si de-a latul strazilor amortite inca de frig, in iesirea lor masiva din case si abandonarii unui sentiment nelamurit, de bucurie, care le umple sufletul, mai ales acum, in aceasta zi de sarbatoare, cind femeile coc cozonaci, vopsesc oua sau pregatesc mielul sacrificat. Nu mai putin simbolic apare si gestul lor de a lua lumina, de a o aduce in case, de a se bucura de roadele muncii si pamintului, sub palma ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Atita lumina cit am vazut in noaptea aceasta pe strazi, nu putea trece neobservata acolo sus, in cer, unde, pare-se, ca s-a inaltat cu trupul si sufletul ( dupa cum spun proorocii ) fiul Domnului, Isus Cristos.
No comments:
Post a Comment